- a se afla în frunte
- to be at the headto be in the van.
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
a se afla în frunte
Look at other dictionaries:
avangardă — AVANGÁRDĂ, avangărzi, s.f. (Adesea fig.) Subunitate sau unitate militară care se deplasează în faţa forţelor principale ca element de siguranţă. ♢ loc. adj. De avangardă = a) care merge în frunte, care conduce; b) care luptă împotriva formelor şi … Dicționar Român
prim — PRIM1, primuri, s.n. (reg.) Garnitură din blană (neagră, de miel) aplicată pe marginea căciulilor, a pieptarelor, a hainelor. – Din magh. prém. Trimis de ana zecheru, 30.03.2008. Sursa: DEX 98 PRIM2, Ă, primi, e, num. ord. (Adesea cu valoare de … Dicționar Român
fruntaş — FRUNTÁŞ, Ă, fruntaşi, e, adj., s.m. şi f. 1. adj., s.m. şi f. (Persoană) care este în frunte într un domeniu de activitate şi care poate servi de exemplu. 2. s.m. şi f. Denumire a gradului militar dintre ostaş şi caporal; persoană care are acest… … Dicționar Român
stegar — STEGÁR, stegari, s.m. 1. Purtătorul steagului unei unităţi militare; portdrapel. 2. Cel care poartă steagul la nuntă, la jocul căluşarilor etc. 3. fig. Cel care se află în frunte luptătorilor pentru o cauză; p. gener. conducător, îndrumător. –… … Dicționar Român
cap — CAP1, (I, III) capete, s.n., (II) capi, s.m. I. s.n. 1. Extremitatea superioară a corpului omenesc sau cea anterioară a animalelor, unde se află creierul, principalele organe de simţ şi orificiul bucal. ♢ loc. adv. Din cap până n picioare = de… … Dicționar Român
căpetenie — CĂPETÉNIE, căpetenii, s.f. Persoană care se află în fruntea unui grup; conducător, şef, comandant. ♢ loc. adj. De căpetenie = de frunte, principal; fundamental. [var.: (reg.) căpiténie s.f.] – Cap1 + suf. enie. Trimis de valeriu, 03.03.2003.… … Dicționar Român
înalt — ÎNÁLT, Ă, înalţi, te, adj. 1. Care se ridică mult în sus; foarte ridicat. ♢ Frunte înaltă = frunte mare, lată. ♦ (Substantivat, n.) Înălţime. ♦ (Despre fiinţe) De statură mare. ♦ Care se găseşte la înălţime (mare). 2. (Despre sunete) Ascuţit2,… … Dicționar Român
floare — FLOÁRE, flori, s.f. I. 1. Parte a plantei care cuprinde organele de reproducere sexuată şi care are de obicei o corolă frumoasă şi variat colorată. ♢ (La sg. cu înţeles colectiv) Salcâmi plini de floare. ♢ loc. adj. În floare = (despre plante)… … Dicționar Român
stea — STEA, stele, s.f. I.1. Corp ceresc cu lumină proprie, format dintr o masă de gaze aflată la o temperatură foarte ridicată; (sens curent) orice corp ceresc (cu excepţia Lunii) care străluceşte noaptea pe bolta cerească. ♢ Steaua dimineţii =… … Dicționar Român
centru — CÉNTRU, (I 1, 2, 3, 4, II 1, 3) centre, s.n., (I 5, II 2) centri, s.m. I. 1. s.n. (mat.) Punct în raport cu care punctele unei figuri se asociază în perechi simetrice. Centrul unui dreptunghi. ♦ Punct în raport cu care toate punctele unei figuri… … Dicționar Român
drept — DREPT, DREÁPTĂ, (A, B) drepţi, te, adj. (C) adv., (D) drepturi, s.n. (E) prep. a. adj. I. 1. Care merge de la un punct la altul fără ocol, fără abatere. ♢ Linie dreaptă (şi substantivat, f.) = linie care uneşte două puncte din spaţiu pe drumul… … Dicționar Român
